Tăierea pomilor fructiferi – unelte necesare, tipuri de tăiere, greșeli frecvente

Tăierea pomilor fructiferi este una dintre lucrările esențiale pentru o producție bogată și de calitate. Această lucrare trebuie realizată anual, uneori, chiar de mai multe ori pe an, și vizează aproape toate speciile de pomi fructiferi din livadă, de la meri și peri la cireși, caiși, piersici, pruni sau gutui. În continuare, poți citi mai multe despre principalele tipuri de tăiere, de ce reguli să ții cont pentru fiecare tip de pom în parte, care sunt pașii necesari tăierii, precum și ce greșeli pot apărea.

  • Tipuri de tăiere
  • Tăierea pomilor fructiferi – reguli în funcție de pom
  • Pașii tăierii
  • Unelte necesare
  • Greșeli frecvente

Tăierea pomilor fructiferi se realizează în funcție de necesitate și de tipul de execuție. În funcție de necesitate, există tăiere de formare și tăiere de producție. Tăierea în funcție de tipul de execuție se clasifică în tăiere în uscat sau de iarnă și tăiere în verde sau de vară. Mai jos poți afla mai multe detalii despre fiecare tip de tăiere a pomilor fructiferi.

În funcție de necesitate

Tăierea în funcție de necesitate poate fi tăiere de formare, pentru a corecta și ordona coroanele pomilor (pentru ca lumina să pătrundă mai ușor), dar și pentru a favoriza condițiile optime de a realiza alte lucrări tehnologice. Tăierea de producție se împarte în tăiere de întreținere, tăiere de fructificare/rodire, tăiere de întinerire/regenerare și tăiere de corectare.

Tăiere de formare

Tăierile de formare se realizează în funcție de tipul de coroană pe care dorim să o obținem. Cele mai întâlnite forme de coroană includ:

  • Piramida etajată – este recomandată pentru culturile de măr, păr, prun, gutui, vișin și cireș altoite pe portaltoi de vigoare mare și mijlocie. Trunchiul are o lungime de 0,6-1 m, înălțimea de 2,5-4,5 m și o coroană cu trei etaje a câte 3-4 șarpante;
  • Palmeta etajată cu brațe oblice – este indicată pentru meri, peri, pruni, gutui, vișini și caiși altoiți pe portaltoi de vigoare mijlocie. Axul pomului susține până la 3-4 perechi de șarpante, distanțate la 0,6-1 m, orientate pe direcția rândului și înclinate la un unghi de 45-60 de grade față de verticală;
  • Palmeta etajată cu brațe orizontale – este indicată pentru speciile de măr, păr, vișin și gutui altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie. Axul coroanei poartă 3-4 perechi de șarpante, distanțate la 0,6-0,7 m, înclinate cu un unghi de 45 de grade și dirijate pe direcția rândului;
  • Vas ameliorat – este o formă potrivită speciilor de cais, piersic și gutui altoite pe portaltoi de vigoare mare și mijlocie. Trunchiul are 0,6 m, poate ajunge până la 2,5-3 m, iar coroana are un singur etaj, format din trei șarpante inserate pentru trunchi la 12-15 cm distanță;
  • Fus tufă – forma este folosită mai ales pentru meri și peri altoiți pe portaltoi de vigoare mijlocie. Coroana este formată din 14-16 ramuri principale, dispuse în jurul axului la 20-30 cm, conduse în poziție oblică;
  • Fus subțire – este potrivită speciilor de măr și păr altoite pe portaltoi de vigoare mică și mijlocie. Coroana are formă conică, iar scheletul este alcătuit din axul pomului și 3-4 ramuri la bază;
  • Gard belgian – utilizat mai ales la speciile de măr și păr altoite pe portaltoi cu vigoare mică. Are două șarpante cu poziție înclinată la 45 de grade, dirijate pe direcția rândului;
  • Lèpage – este recomandată pentru meri și peri altoiți pe portaltoi de vigoare mică. Tulpina are formă de vargă și se arcuiește pe direcția rândului; poate ajunge până la 1,5-2 m. Ramura care apare în zona cea mai înaltă a curburii ajunge să se arcuiască în direcția opusă, când ajunge la 1,5-2 m.

Tăiere de producție

Tăierea de producție are rolul de a întreține coroana, de a revigora vegetația și de a regla fructificarea. Se împarte în:

  • Tăierea de întreținere – constă în eliminarea anuală a ramurilor cu poziție verticală din partea superioară a coroanelor, scurtarea șarpantelor și scurtarea/eliminarea ramurilor care atârnă la baza coroanei și împiedică efectuarea lucrărilor suplimentare. În același timp, acest tip de tăiere ajută la echilibrarea vegetației între bază și vârful coroanei, a ramurilor coroanei și a șarpantelor din etaje;
  • Tăierea de fructificare (rodire) – are drept scop reglarea încărcăturii de muguri de rod, pentru a se evita supaîncărcarea pomului fructifer. La finalul lucrărilor, ramurile de rod trebuie să fie de două ori mai puține decât cele vegetative. Ramurile de rod sunt destul de ușor de recunoscut: sunt mai puțin viguroase și au internoduri scurte. Cu o durată de viață limitată, aceste ramuri trebuie reîmprospătate după 3,5 sau 7 fructificări. De asemenea, acest tip de tăiere trebuie evitat cu puțin timp înainte ca vremea să devină geroasă. Tăierea târzie, înainte de îngheț, poate duce la sensibilizarea la frig a unor pomi fructiferi, printre care și piersicul, caisul, prunul și părul. În mod ideal, această tăiere ar trebui realizată în luna aprilie. Tăierea de fructificare presupune eliminarea lăstarilor lacomi și verticali, care cresc în interiorul coroanei, a lăstarilor de prelungire a ramurilor, a crengilor uscate sau bolnave. Pentru a preveni răspândirea bolii, ramurile bolnave tăiate trebuie arse;
  • Tăierea de întinerire (regenerare) – constă în îndepărtarea ramurilor bătrâne pentru a face loc ramurilor tinere și mai rodnice. Acest tip de tăiere determină direcționarea resurselor către ramurile cele mai productive;
  • Tăierea de corectare – prin acest tip de tăiere, sunt îndepărtate ramurile care nu au muguri, care fie cer prea multe resurse și nu oferă rod, fie sunt prea subțiri și determină o încărcare inutilă a pomului.

În funcție de tipul de execuție

În funcție de tipul de execuție, putem vorbi despre tăiere în uscat sau tăiere de iarnă și tăiere în verde sau tăiere de vară.

Tăierea în uscat (tăierea de iarnă)

Tăierea în uscat sau tăierea de iarnă poate fi realizată pe tot parcursul iernii, începând de la sfârșitul lui februarie și până în prima parte a lui martie, fiind recomandată mai ales în plantațiile care au conducere pe tulpini, și după dezgropat, adică după luna martie, în plantațiile din zonele de cultură protejată.

Prin tăierile în uscat, se echilibrează repartizarea resurselor între diferite părți ale pomului. Prin tăiere, se formează scheletul său și se evită supraîncărcarea cu rod și intrarea în alternanța de rodire, se regenerează formațiunile de rod îmbătrânite și se prelungește durata de viață a rodului productiv.

Tăierea în verde (tăierea de vară)

Tăierea în verde se aplică vara, în perioada de vegetație, atât pentru a obține un echilibru între creșterea și dezvoltarea pomilor fructiferi, cât și pentru a avea producții controlate. Printre avantajele tăierii în verde se numără:

  • Intrarea pe rod mai devreme a pomilor fructiferi;
  • Formarea mai rapidă a coroanei;
  • Echilibrarea creșterii și a rodirii;
  • Iluminarea și aerisirea coroanei;
  • Vindecarea mai rapidă a rănilor de tăiere, datorită circulației intense și unei cantități mari de sevă;
  • Menținerea calității fructelor obținute;
  • Reducerea volumului de lucru necesar tăierilor de toamnă și primăvară.

Tăierea pomilor fructiferi – reguli în funcție de pom

În funcție de pomii din livadă, există o serie de particularități. Poți citi despre regulile de tăiere pentru măr/păr, prun, cireș/vișin, cais, piersic și gutui, ceva mai jos.

Măr și păr

În cazul merilor și al perilor, tăierile trebuie realizate anual. În general, ramificațiile de rod care au fructificat de mai multe ori sunt scurtate deasupra formațiunii apropiată de bază. Ramurile de doi ani se scurtează în zona lemnului, pentru a se obține o ramificare moderată. Ramificațiile mai îndepărtate de bază se taie și ele, la fel și cele cu început de uscare. În anii cu rod bogat, tăierile de regenerare sunt mai intense.

Totodată, nu se vor tăia formațiunile de rod tinere, pintenii, bursele, țepușele, smicele sau nuielușele și nici vetrele de rod tinere. Cele care au rodit de 3-4 ori se pot tăia deasupra uneia sau a două țepușe sau pinteni apropiați de bază. Ramurile de un an care au crescut după tăierea de regenerare a semischeletului nu se taie.

Prun

La pruni, tăierea are mai ales rol de rărire în cazul ramurilor mult prea dese. În același timp, ramurile de semischelet ce poartă formațiunile fructifere se vor tăia pentru a elimina ramificațiile degarnisite după rodire. De asemenea, pot fi tăiate ramurile mijlocii și lungi de peste doi ani, pentru a stimula dezvoltarea unor noi ramificații.

Este recomandat să nu se taie ramurile cu rod scurte, buchet sau buchet ramificat. Acestea pot fi eliminate după mai mulți ani de rodire, prin tăierea ramurilor semischelet care le poartă. Ramurile de un an se taie doar dacă sunt prea dese.

Cireș și vișin

În cazul cireșilor/vișinilor tineri, este recomandat ca formarea coroanei să se realizeze pe cât posibil prin tăiere în verde, pentru a grăbi rodirea pomilor. Imediat după intrarea în rod, datorită creșterii viguroase din prima parte a perioadei de vegetație, sunt de evitat scurtările, iar procesul de întreținere va consta, predominant, în rărirea vlăstarilor. De asemenea, este nevoie de tăiere pentru a stimula creșterea și dezvoltarea armonioasă a încărcăturii de rod.

De regulă, cireșul/vișinul formează în mod natural, pe fiecare șarpantă și pe ax, etaje la distanțe mari, de circa 80-100 cm. Pentru a micșora aceste distanțe, este recomandată ciupirea ramurilor anuale viguroase la 50-60 cm, pentru a se putea ramifica. Dintre lăstarii obținuți în urma ramificării, se alege cel mai viguros, pentru prelungirea creșterii viitoare; restul lăstarilor vor fi lăsați să formeze ramificații laterale.

Pentru livezile superintensive cu pomi plantați la densități mari, este indicată scurtarea semischeletului care depășește jumătate din grosimea axului la punctul de inserție, în vederea reînnoirii semischeletului purtător de rod.

Cais

Lucrările de tăiere au loc, ideal, în lunile iulie-august, după recoltarea fructelor. Este necesară rărirea lăstarilor la aproximativ 15-20 cm unul de altul. Lăstarii slabi sunt eliminați, iar cei viguroși sunt scurtați. În anii cu rod mai puțin bogat, sunt aplicate tăieri de rărire doar pe interiorul coroanei, iar în anii fără rod, sunt recomandate tăieri de reducere a scheletului cu o pătrime din lungime, până la jumătate din lungime.

De asemenea, nu se taie ramurile buchet. Ele se epuizează după 1-2 fructificări, după care se taie ramurile care le poartă. Sunt eliminate ramurile uscate, cele rupte și cele atacate de dăunători. Mai mult, trebuie îndepărtate și ramurile care se intersectează, care se ating unele de altele și cele care cresc spre interior. Tăierea se va executa oblic, deasupra mugurelui orientat spre exterior. În plus, ramurile trebuie tăiate din nodul din care pornesc.

Piersic

În cazul piersicului, este obișnuit plivitul lăstarilor care concurează fructelor în privința consumului de nutrienți. Totodată, este indicată ciupirea lăstarilor care depășesc 20-30 cm, cu excepția celor care prelungesc ramurile de semischelet la pomii a căror coroană nu a atins volumul maxim.

În primii ani după plantare, se practică tăierea în verde, iar rărirea lăstarilor are loc după recoltarea fructelor. Astfel, se are în vedere maturarea lemnului. Rărirea are drept scop păstrarea unui singur fruct la fiecare nod, la o distanță de circa 10-12 cm unul de celălalt.

Gutui

Pentru o producție bogată, gutuiul trebuie să treacă prin tăieri în fiecare an. Astfel, se obține o coroană simplă și echilibrată, se crește producția de fructe și se stimulează ramificarea laterală. După ce mugurii au trecut în vegetație, orice creștere de până la 50 cm trebuie îndepărtată. Când lăstarii au atins 20-30 cm, pe durata verii, se aleg 3-4 lăstari pentru a forma coroana. Aceștia trebuie să fie repartizați uniform și să aibă un unghi de inserție cât mai apropiat de 90 de grade. Lăstarii rămași sunt eliminați.

În al doilea an de vegetație, se aleg 3-4 lăstari. Dacă ramurile nu au crescut uniform, se scurtează până la 50 cm. Tăierea trebuie realizată deasupra unui mugure orientat spre exterior. În cazul ramurilor crescute uniform și care nu au o lungime mai mare de 60 cm, nu este nevoie de scurtare. Cu excepția lăstarilor aleși, celelalte ramuri, inclusiv cele care cresc pe trunchi, vor fi eliminate, fiind lăsați doar lăstarii care prelungesc ramurile de bază.

În al treilea an de vegetație, se dorește consolidarea structurii coroanei. Pe fiecare ramură principală se lasă câte o ramură cu poziție laterală. Acestea se vor scurta până la 40 cm. Creșterile vegetative verticale, precum și cele din interiorul coroanei, vor fi eliminate. Din acest moment, în fiecare an vor fi eliminați lăstarii lacomi și cei care au o creștere verticală, pentru a se evita supraproducția și aglomerarea pomului.

Pașii tăierii

Pașii tăierii pomilor fructiferi diferă în funcție de tipul de tăiere, în verde sau în uscat. Mai jos sunt pașii necesari ambilor tipuri de tăieri.

Pașii tăierii în verde (de vară)

Tăierea în verde necesită realizarea următorilor pași:

  • Stabilirea lăstarilor pentru formarea coroanei
    • În cazul coroanei sub formă de vas, în luna iunie, pe verigile scurte, la 60-80 cm, se vor alege trei lăstari răspândiți uniform în jurul trunchiului, aflați la 10-12 cm unul de altul;
    • În cazul coroanei sub formă de palmetă, se va alege un lăstar pentru a forma axul și doi lăstari pentru a forma șarpantele pe direcția rândului;
    • Restul lăstarilor, inclusiv cei crescuți din portaltoi, se vor îndepărta cu o foarfecă de grădină sau cu mâna, dacă sunt erbacei.
  • Ciupitul lăstarilor prin suprimarea vârfului acestora, alături de 4-5 frunze tinere
    • În luna iunie, această acțiune are rolul de a stimula ramificarea și formarea lăstarilor;
    • În lunile iulie și august, ciupirea are drept scop diferențierea mugurilor de rod și maturarea lemnului.
  • Plivitul lăstarilor
    • În cazul pomilor tineri, se elimină lăstarii concurenți și se răresc ramurile de semischelet la 10-15 cm;
    • În cazul pomilor maturi sau aflați în declin, se elimină lăstarii lacomi, în cazul în care coroana este prea deasă, sau se răresc la 20-30 cm, dacă este rară. Ulterior, vor fi scurtați pentru a fi transformați în ramuri de semischelet.
  • Rărirea fructelor
    • Este indicată pentru a obține o producție de calitate, pentru a ajunge la dimensiunile impuse de categoria de calitate extra. Fructele acumulează mai multe zaharuri, au o culoare puternică și un gust mai bun;
    • La meri și peri, această etapă este strict necesară.
  • Lucrări de igienă culturală
    • Îndepărtarea lăstarilor afectați de anumite boli (de exemplu, monilioză sau arsura bacteriană);
    • Tăierea vârfurilor lăstarilor afectați de făinare sau păduchi;
    • Este indicată dezinfectarea foarfecei după fiecare utilizare, pentru a se evita trecerea infecției/bolii de la un pom la altul.

Pașii tăierii în uscat (de iarnă)

Tăierea în uscat are loc de la sfârșitul lui februarie până la începutul lui martie și presupune următorii pași:

  • Îndepărtarea crengilor uscate și îmbătrânite;
  • Alegerea a 4-6 lăstari de la bază și îndepărtarea restului de lăstari. În general, se optează pentru lăstarii tineri și puternici și sunt îndepărtați cei trecuți (îi recunoști după culoarea intensă, cafenie). Lasă aerul și lumina să circule, pentru ca în primăvară să ajungă mai ușor la lăstarii tineri;
  • Dacă nu există ramificație de rod, tăierea se va face oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior;
  • Continuă tăierea în fiecare iarnă, cel puțin în primii ani de viață ai pomului, pentru ca lăstarii să se formeze cât mai aproape de bază. Astfel, se va reduce creșterea excesivă și se va conserva energia care va putea fi folosită, mai apoi, pentru a susține rădăcinile în sezonul rece.

În urma arderii resturilor, se obține o cenușă care poate fi folosită ca îngrășământ pentru sol. Astfel, crește pH-ul solului, iar acesta devine alcalin. Se potrivește de minune culturilor de capsuni, tomate sau rozmarin.

Unelte necesare

Pentru a realizarea tăierea pomilor fructiferi în cele mai bune condiții, ai nevoie de unelte speciale. Este important să folosești unelte profesionale, iar dacă ai o livadă extinsă, poți apela cu încredere la utilaje adaptate pentru această sarcină. Mai jos sunt principalele unelte de care vei avea nevoie:

  • Foarfecă de grădină;
  • Fierăstrău de pomi;
  • Mănuși de grădină;
  • Ochelari de protecție;
  • Scară.

Greșeli frecvente

Mulți horticultori comit greșeli cel puțin în primii ani de activitate. Acestea includ:

  • Tăierea excesivă sau insuficientă;
  • Realizarea tăierii în condiții meteorologice nefavorabile, în special iarna înainte de îngheț. Acest lucru poate compromite cultura;
  • Folosirea unor unelte nepotrivite sau care nu sunt bine întreținute. De exemplu, folosirea unei foarfece de grădină tocite poate cauza leziuni, afectând pomul. De asemenea, toate ustensilele ar trebui dezinfectate înainte și după fiecare folosire, pentru a preveni răspândirea bolilor.

De asemenea, tăierea incorectă poate cauza efecte adverse, precum:

  • Îndesirea coroanei;
  • Pierderea recoltei;
  • Creșteri prea puternice sau prea slabe.

O livadă sănătoasă și bogată necesită și efectuarea unor lucrări de tăiere. Realizate la timp și adaptate în funcție de fiecare cultură (meri, caiși, pruni etc.), acestea vor favoriza dezvoltarea corectă și obținerea unor fructe gustoase și de calitate.

Sursa foto: Shutterstock