Stropirea pomilor fructiferi

Pomii fructiferi au nevoie de îngrijire atentă pe tot parcursul anului, indiferent că sunt în vegetație sau nu ori că sunt în floare sau au legat rod. Etapele prin care trec pomii fructiferi în fiecare anotimp determină și calendarul lucrărilor de întreținere de care aceștia au nevoie, precum și momentul optim pentru stropirile preventive sau necesare pentru tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.

  • De ce trebuie stropiți pomii fructiferi
  • Calendarul general al stropirilor
  • Boli și dăunători. Cele mai frecvente probleme
  • Soluții și tehnici de stropire
  • Stropirea principalelor tipuri de pomi fructiferi

De ce trebuie stropiți pomii fructiferi

Este o mare diferență între modul în care se îngrijește mărul de lângă casă, să zicem, și o livadă de meri. Dacă primul poate fi lăsat să se dezvolte în voia lui, doar cu tăieri de formare și, eventual, un adaos de îngrășământ, merii, și în general, pomii fructiferi dintr-o livadă, au nevoie de tratamente specifice, care au, în primul rând, scop preventiv. În cazul livezilor, pierderile provocate de apariția unor boli care se pot transmite relativ ușor și atacul dăunătorilor, ce depinde de foarte mulți factori, uneori greu de anticipat, produc pagube importante și duc la scăderea drastică a recoltelor, dar și a calității fructelor. Singura soluție care funcționează și oferă garanția unei livezi cu pomi sănătoși și roditori constă în tratamentele preventive.

Acesta este și motivul pentru care există un plan de stropiri, adaptat pentru fiecare tip de pom fructifer. Sunt prevenite boli care pot compromite producția, care sunt greu de tratat și care pot duce până la moartea pomilor, dar și la atacul unor dăunători care se înmulțesc rapid într-un loc propice, cum este o livadă.

Calendarul general al stropirilor

Stropirea pomilor fructiferi se face în anumite perioade. Un pom fructifer trece prin câteva etape esențiale, de la intrarea în vegetație la înflorire și rodire, până la ajungerea la maturitate a fructelor. Fiecare etapă și fiecare anotimp vin cu probleme și provocări specifice, cu un risc crescut pentru anumite boli sau dăunători. Pentru sănătatea pomilor fructiferi și a recoltei, sunt necesare stropiri în funcție de sezon, de boală sau de tipul de dăunător, precum și în funcție de tipul de pom fructifer din livadă. În ceea ce privește stropirile efective, acestea se fac în funcție de soi, dar și de condițiile climatice și de starea de sănătate a pomilor. Unii pomicultori iau în seamă bolile și dăunătorii care le-au dat cele mai mari probleme cu un an în urmă și aplică tratamente preventive, alții urmăresc permanent starea pomilor și intervin la primul semn care anunță că ceva nu este în regulă. Pentru deplina sănătate a livezii, sunt necesare circa cinci stropiri pe an, în momente alese cu atenție.

Principalele stropiri se realizează toamna și iarna, mai precis în perioada februarie-martie, pentru a oferi un start bun în perioada de vegetație, care, de cele mai multe ori, începe undeva la mijlocul lunii martie. Foarte multe soiuri de pomi fructiferi înmuguresc și înfloresc de îndată ce ziua devine aproape egală cu noaptea, fiindu-le suficiente doar câteva zile mai calde pentru a începe ciclul de vegetație și producție.

Stropirile de primăvară

Au, în primul rând, scop preventiv și se aplică, pentru a fi cu adevărat eficiente, înainte de înmugurire, apoi, în următoarele etape de vegetație, cum sunt înmugurirea și formarea fructului. Urmărirea atentă a stării de sănătate a pomilor, starea generală a vremii și antecedentele patologice pot impune sau elimina unele dintre aceste tratamente.

În ceea ce privește tratamentul aplicat, tipul de substanțe și concentrațiile eficiente recomandate, acestea depind de specia de pomi fructiferi, etapa de vegetaţie, vârsta plantaţiei, condiţiile climatice specifice zonei şi riscurile de îmbolnăvire ale livezii.

Primul tratament se face după tăierile de primăvară, cel mai des, de la finalul lunii februarie până la începutul lui martie. Este important ca aceste prime stropiri din an să aibă loc în zile cu temperaturi de peste 5 grade Celsius și umiditate scăzută, iar condițiile meteo să fie favorabile (pozitive noaptea) și fără precipitații pentru următoarele 24-48 de ore, pentru a da posibilitatea soluțiilor aplicate să acționeze. Absența precipitațiilor este necesară atât pentru a preveni „spălarea pomilor”, cât și pentru a nu transfera în sol substanțele folosite, care, uneori, pot fi toxice pentru acesta.

Unele dintre aceste stropiri au rolul de a crește rezistența florilor la îngheț. Ulterior, se mai pot aplica tratamente după căderea petalelor și la formarea fructului, dar și de fiecare dată când este necesar.

Stropirea pomilor în floare este posibilă, dar trebuie evitată, pentru protejarea insectelor cu rol în polenizare și pentru a nu inhiba germinarea polenului. Trebuie spus că unele dintre substanțele folosite la stropirile de primăvară, și nu numai în timpul primăverii, pot fi toxice pentru albine, iar acest fapt impune o foarte atentă stabilire a raporturilor dintre beneficii și pierderi. Pomicultorii sunt obligați să anunțe dacă substanțele folosite sunt dăunătoare albinelor, pentru ca apicultorii să poată lua măsuri de protecție a roiurilor.

Stropirile de vară

Acestea intră în categoria tratamentelor, trebuie făcute doar dacă se identifică semne de boală care pot afecta pomii sau producția de fructe și se fac în acord perfect cu tipul de boală sau de dăunător și cu soiul de pom fructifer.

Tratamentul pentru stropirea pomilor, în zilele de vară, se face oricând, atâta vreme cât temperatura nu trece de 25 de grade Celsius. Este important ca atmosfera să fie uscată, iar după stropire să nu plouă pentru 10-24 de ore. Acest interval de temperatură este necesar tuturor tipurilor de pomi fructiferi, indiferent dacă sunt din categoria celor semințoși sau sâmburoși. Un alt detaliu important este acela că unii pomi nu suportă stropiri de vară (piersicul, de exemplu).

Tratamentele de toamnă și iarnă

Stropirea de toamnă se mai numește, în limbajul pomicultorilor, „la negru” și se folosesc succesiv substanțe cu efect fungicid și insecticid. Separat, se execută și „stropirea albastră”, denumită așa pentru că sunt folosite în principal substanțe pe bază de cupru. Acestea au ca beneficiu secundar sporirea rezistenței la îngheț.

Tratamentele de toamnă au ca scop combaterea larvelor de dăunători, a bacteriilor și ciupercilor care pot compromite pomii în primăvara următoare. De regulă, aceste stropiri se fac după ce pomii ies din perioada de vegetație și își pierd toate frunzele, respectiv în noiembrie, uneori chiar și în primele săptămâni ale lui decembrie, dacă vremea este bună. Stropirile se fac doar dacă temperaturile rămân pozitive pe timpul nopții care urmează, dacă nu plouă și nu bate vântul.

Indiferent de momentul la care se fac stropirile, trebuie avut în vedere ca substanțele folosite să fie compatibile pentru tipul de pom, să fie preparate conform indicațiilor producătorului și, foarte important, să fie cumpărate din surse autorizate, pentru ca nivelul concentrațiilor de principii active să respecte normele în vigoare. Utilizarea unor doze mai mari decât cele indicate în prospecte sau a unor substanțe neconforme duce la apariţia unor fenomene de fitotoxicitate (arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri).

Boli și dăunători. Cele mai frecvente probleme

Este importantă recunoașterea corectă a bolilor și dăunătorilor care pot ataca orice soi de pom fructifer, încă de la primele semne. Identificarea corectă previne utilizarea în exces a pesticidelor, cu beneficii economice și pentru mediu. Un alt amănunt care ajută la limitarea utilizării produselor de protecţie constă în monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea speciilor periculoase, care justifică aplicarea tratamentelor, şi stimularea duşmanilor naturali, care pot limita populația de organisme dăunătoare în mod natural.

Pomii pot fi atacați de:

  • ciuperci fitopatogene – afectează pomii la nivel biochimic, fiziologic şi anatomo-morfologic;
  • bacterii – pătrund prin răni şi prin deschideri naturale şi produc leziuni la nivele diferite;
  • virusuri – perturbă metabolismul și produc schimbări greu de identificat, în timp ce unii agenți patogeni pot infecta plantele fără să producă simptome sau acestea sunt activate de anumite condiții de mediu;
  • dăunători – produc roaderea, decolorarea, răsucirea și scheletarea frunzelor, galerii în tulpini, roaderea organelor florale, decolorarea organelor atacate și deformarea fructelor.

Cele mai comune boli sunt:

  • rapănul – apare pe frunze și fructe, pe care le atacă în toate perioadele de vegetație; fructele sunt deformate și se ajunge la căderea lor prematură;
  • făinarea – vizibilă pe muguri, lăstari, frunze și, uneori, chiar la nivelul fructelor; oprește evoluția fructelor și duce la uscarea și căderea acestora;
  • focul bacterian – se manifestă prin înnegrirea, ofilirea și căderea florilor pomilor fructiferi;
  • bolile de depozit – sunt diverse tipuri de ciuperci care pot contamina fructele și produc pierderi majore;
  • pătarea albă a frunzelor de păr – este favorizată de căldură și umiditatea ridicată, atacă și compromite fructele;
  • pătarea roșie a frunzelor de vișin și cireș (antracnoza și polystigma rubrum) – poate conduce la pierderea completă a frunzelor pomilor;
  • monilioza – se manifestă la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, însă este mai periculoasă pentru măr și păr; produce pagube la maturitatea fructelor și în depozite;
  • mozaicul – apare exclusiv pe frunze; pomii infectați pornesc mai devreme în vegetație și au un parcurs slab și o producție redusă de fructe;
  • cancerul ramurilor – este specific mărului și altor câteva specii (păr, prun, gutui, nuc), este provocat de o ciupercă ce atacă scoarța pomului, provocând ulcerații care duc la moartea ramurii sau a pomului; este favorizată de umiditatea crescută și de temperaturi scăzute în perioada de vegetație;
  • taphrina piersicului – duce la pierderea frunzelor, iar pomul poate să moară.

Cei mai întâlniți dăunători ai pomilor fructiferi sunt: diferiți viermi (atacă în mod specific merii, cireșii, prunii și alții, precum și fructele acestora), păduchele din San Jose, păduchele verde, puricele melifer, molia fructelor, păduchele negru al cireșului, acarianul roșu al pomilor, viespea neagră a prunului și nematozii, care afectează rădăcinile. De importanță mai mică, dar cu implicații majore, în unele cazuri, sunt și pagubele produse de pasari și șoareci, iepuri și căprioare.

Soluții și tehnici de stropire

Soluțiile pentru stropirea pomilor fructiferi sunt destinate în mod specific pentru un anume tip de factor infecțios (ciuperci, bacterii sau virusuri) sau alți dăunători, dar uneori, acestea sunt active pentru mai multe tipuri de boli. Utilizarea acestora și concentrația se stabilesc în funcție de perioada din an. Stadiul vegetativ al pomilor este un criteriu esențial în stabilirea exactă a formulei potrivite de tratament preventiv sau pentru o boală anume, diagnosticată.

Sunt trei tipuri mari de soluții pentru stropirea pomilor:

  • tratamentele pe bază de soluții ce conțin cupru (piatră vânătă neutralizată sau zeamă bordeleză – sulfat de cupru neutralizat cu lapte de var) se fac doar în perioadele de repaus vegetativ; soluțiile menționate se pot combina pentru tratarea eventualelor boli cu fungicide; în perioada de repaus vegetativ (de la căderea completă a frunzelor până în momentul umflării mugurilor), soluțiile aplicate pot avea concentrații mai ridicate (20 – 30%); după intrarea în vegetație a pomilor, tratamentele cu soluții ce conțin cupru se fac doar la nevoie, iar concentrația este mult redusă față de cea utilizată iarna;
  • insecticidele au rolul de a reduce semnificativ larvele acarienilor și ale păduchilor, dar și pe ale altor dăunători care hibernează sub diferite forme;
  • uleiul horticol este un produs de origine petrolieră, special preparat pentru tratarea pomilor fructiferi; tratamentul se poate face atât toamna, cât și iarna sau primăvara devreme, doar înainte de înmugurire; momentul optim pentru tratamentul cu ulei horticol este la sfârșitul repausului vegetativ și începutul dezmuguritului (termen folosit în pomicultură, care descrie faza de creștere a plantelor, cuprinsă între momentul crăpării mugurelui și apariția primei frunze); uleiul horticol se aplică după toaletarea pomilor și după tratamentul cu soluții pe bază de cupru, dar la câteva zile distanță (de la 7 la 14 zile); uleiul horticol se poate combina cu insecticide, dar nu și cu fungicide.

Stropirea pomilor fructiferi se realizează cu ajutorul unei pompe de stropit manuale, al unui atomizor sau pulverizator. Alegerea celor mai potrivite echipamente si ustensile depinde de suprafața livezii sau a grădinii. Echipamentul de protecție este obligatoriu: cizme, mănuși groase, haine speciale și mască de protecție pentru gaze și substanțe chimice.

Principala metodă de aplicare a tratamentelor fitosanitare este stropirea prin intermediul sistemelor de pulverizare terestre (pompă de stropit sau atomizor), prevăzute cu sisteme de agitare a soluției din rezervor. Acestea asigură o îmbăiere completă și eficientă a întregii plantații, evitând, însă, scurgerile care ar putea dăuna solului. Soluțiile folosite trebuie să pătrundă în toate crăpăturile, deoarece acestea sunt locurile preferate de dăunători pentru iernare și de acces pentru microbi.

Stropirea principalelor tipuri de pomi fructiferi

Tratamentele sunt specifice pentru fiecare soi de pom, existând două mari categorii: semințoase (măr, păr, gutui) și sâmburoase (cireșe, vișine, pruni, caiși, piersici).

Semințoase

Tratamentele pot varia de la soi la soi, de la zona în care se află livada și până la condițiile meteorologice, multe din boli fiind favorizate de perioadele ploioase, reci sau foarte calde și umede. Astfel, folosirea insecticidelor și fungicidelor se aplică în prima parte a intrării în vegetație și în faza de creșteri vegetative puternice, pentru ca, mai apoi, începând cu formarea și dezvoltarea fructelor, să se aibă în vedere insecticidele și fungicidele de contact.

Una dintre cele mai dăunătoare boli este rapănul, iar ca măsură de prevenție, pe lângă stropirile profilactice, se numără și arăturile de toamnă adânci, pentru a distruge rezervele biologice care cauzează această boală, dar și pentru protejarea și tratarea tulpinilor. Sunt recomandate substanțele active care stimulează mecanismele naturale de apărare a pomilor, acoperă uniform frunzele şi fructele, oferind protecție livezilor pe o perioadă îndelungată, chiar și în condiţii climatice dificile (precipitaţii, umiditate, temperaturi scăzute).

Sâmburoase

Tratamentele de toamnă sunt esențiale și pot preveni infecțiile cu ciuperci și bacterii care compromit recoltele prin afectarea florilor, frunzelor, lăstarilor și fructelor. Toate sâmburoasele sunt predispuse la infectări în perioada înfloritului și a maturării fructelor. Tratamentele împotriva infecțiilor se pot aplica înainte de înmugurire, dar și pe parcursul fructificării, dacă se constată semne de boală sau un atac al dăunătorilor.

Dintre pomii fructiferi din această categorie, caisul, mai ales în zonele cu umiditate ridicată, este printre cei mai sensibili, iar prunii, bine aclimatizați, sunt considerați cei mai rezistenți. Una dintre cele mai grave boli ale caisului este apoplexia, când pomii aparent sănătoși se veștejesc și mor rapid în timpul perioadei de vegetație. Boala este cauzată de un cumul de factori, dezvoltarea agenţilor patogeni fiind favorizată de condiţiile climatice şi de mediu.

O atenție deosebită o necesită pomii tineri, până la intrarea pe rod, care sunt mai vulnerabili în fața bolilor și a dăunătorilor. Pomii fructiferi din această categorie sunt rezistenți dacă au un frunziș sănătos și bogat.

O livadă sănătoasă și productivă necesită o îngrijire continuă, practic, fără pauză. La programul stropirilor se adaugă fertilizarea, curățarea, tăierile și udările, protejarea de îngheț, dar și recoltarea fructelor.

Sursa foto: Shutterstock.com